Cand corpul copilului vorbeste in locul lui

Una din cele mai dificile situatii pentru parinti este aceea de a sti ca micutii lor sunt bolnavi. Durerile de cap, durerile de burta, racelile dese, otitele, enurezisul sunt afectiuni frecvent intalnite la varstele copilariei. Ingrijorarea, teama, nelinistea parintilor cu privire la persistenta si frecventa acestora ii detemina sa mearga la medic, sa caute raspunsuri şi tratamente cat mai bune pentru a-i scapa pe copii de aceste suferinte fizice.
Atunci cand tratamentul pe care il urmeaza copilul nu-si face efectul, sau cand medicul spune ca in spatele afectiunii nu se afla nici o cauza fiziologica si ca micutul e sanatos din punct de vedere fizic este bine sa cautati si in alta parte raspunsuri. Suferintele fizice pot fi adevărate limbaje metaforice prin care copilul incearca sa spuna ceea ce nu poate spune prin cuvinte fie pentru ca nu îi este suficient de clar, fie pentru ca nu poate fi exprimat prin cuvinte pentru ca e insuportabil, contradictoriu sau amenintator. Termenul folosit in astfel de situatii este acela de somatizare.
La copii acest limbaj functioneaza extraordinar. Pentru ei a spune in cuvinte exact ceea ce simt este mult mai greu datorita lipsei de cunostinte si experiente dar si a anxietatilor multiple pe care acestia le pot dezvolta pe un fond de neintelegere a unor situatii din viata lor. Pentru a preintampina astfel de somatizari, va recomandam sa favorizati copiilor exprimarea trairilor lor interioare prin alte forme: desen, constructii, modelaj, iar la cei foarte mici sa le acceptati plansul ca unic mod de a comunica cu exteriorul.
S-a constatat ca o serie de manifestari psihosomatice apar si sunt specifice la anumite varste, fiind puse in stransa legatura cu maturizarea functionarii organelor si cu caracteristicile dezvoltarii psihologice. Putem vorbi astfel de: varsaturile primului semestru de viata, anorexia din al-doilea semestru, eczema infantila de la 8-24 de luni, durerile abdominale de la 3-4 ani, astmul copilului mic de 5 ani, cefaleea copilului de 6-7 ani. Cand aceste manifestari persista trebuie observat ce se afla în spatele lor: ce teama, ce anxietate, ce conflict, ce stare de disconfort traieste copilul si nu o poate exprima.
Copiii pot somatiza din motive diverse: fie au nevoie de mai multa afectiune de la cei din jur, fie vor sa capete o atentie speciala din partea celorlalti (mai ales a adultilor importanti din viata lor), fie se tem de ceva si astfel evita confruntarea cu acel ceva. Un exemplu semnificativ in acest sens este acela cand copilul este adus la gradinita sau la scoala si acesta acuza dureri de stomac si de cap, vrand astfel sa evite despartirea temporara de parinti, dar si implicarea lui in sarcini. Frecvent, astfel de simtome se produc in momentul integrarii copilului in colectivitate, atunci cand afluxul senzorial si psihologic este si mai mare.

Câteva manifestări somatice specifice copiilor:

 Rinofagitele: reprezinta solutii temporare pentru blocarea stimulilor senzoriali: mirosul nu mai este perceput pentru ca nasul este ”infundat” si sunt utilizate de copii in primii ani de viata atunci cand sunt supusi unui “bombardament” informational fantastic: imagini, culori, mirosuri, gusturi; pentru ei totul este o noutate, organele de simt fiind asaltate de numeroase senzatii, iar simptomul actioneaza ca un mecanism de aparare in fata atat de multor stimuli;
 Durerea de cap (cefaleea) : poate ascunde anxietate, protest, stare de tensiune; apare atunci cand copilul incepe scoala “migrena zilei de luni” si se amelioreaza in timpul vacantelor; este rezultatul direct dintre teama sau angoasa si dorinta de afirmare si de autonomie;
 Eczemele: pot fi raspunsuri la agresiuni ale mediului extern;
 Enurezisul: poate debuta si insoti un episod marcant in viata unui copil: separarea parintilor, nasterea unui frate/sora, intarea la scoala, disfunctionalitati pe relatia cu tatal;
 Encoprezisul: reprezinta obisnuinta de a defeca in lenjeria proprie; apare in situatiile conflictuale dintre parinti, dar si in relatiile inadecvate ale copilului cu parintii;
 Varsaturile: au drept cauze psihologice supararile, angoasele (frica de a merge la scoala, frica de a-si parasi mama) sau opunere la ceva;
 Astmul: apare pe fondul unei anxietati puternice, cauzate fie de o ambinata tensionata (certuri), fie de despartire sau de un necaz;
 Bolile de nutritie: anorexia si bulimia apar pe fondul unei relatii conflictuale cu mama.

Ce e de facut in astfel de situatii?

 Consultati un medic specialist pentru a identifica eventualele cauze fiziologice ale afectiunilor fizice;
 Daca copilul este sanatos, consultati urgent un psiholog specializat in lucrul cu copilul si familia pentru a identifica si a inlatura cauzele psihologice ale simptomelor.

Nu uitati! Daca observati o simtomatologie care nu se amelioreaza la tratament si tinde sa se cronicizeze mergeti urgent la psiholog! Cu siguranta, impreuna cu dumneavoastra va deslusi semnificatia aparitiei si mentinerii simptomului copilului.


Echipa SGD
www.sgd.ro